Valeriu Todirașcu: Președintele României amână să pună în aplicare voința populară exprimată prin referendum

Cetăţenii României au votat la 16 noiembrie 2014 un Preşedinte care le-a promis „o altfel de Românie”, „o Românie a lucrului bine făcut”, le-a promis „fapte, nu vorbe”. Sătui să vadă parlamentarii corupţi care se protejează între ei de braţul Justiţiei şi încearcă pe toate căile să scadă puterea Justiţiei, cetăţenii României au votat la Referendumul din 2009 reducerea numărului de parlamentari la 300, cu speranţa că vor fi promovaţi oameni mai competenţi şi mai oneşti. Preşedintele României, deşi este conştient că voinţa populară trebuie să fie impusă aleşilor, amână să facă ceva pentru aceasta.

Constituţia României prevede, la Art. 80 (2): „Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor public”, iar la Art. 2 (1): „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.”

Cetăţenii României au votat la Referendumul din 2009 reducerea numărului de parlamentari la 300, cu speranţa că vor fi promovaţi oameni mai competenţi şi mai oneşti.

Cu toate acestea, Preşedintele de atunci nu a reuşit să determine Parlamentul să respecte voinţa populară şi, din cauza legii electorale deficitare, în 2012, am ajuns să avem un Parlament şi mai supradimensionat, cu aproape 600 de aleşi.

Încrezători în promisiunile noului Preşedinte, cetăţenii României au iniţiat o Petiţie publică http://www.petitieonline.net/petitie/41562146 în care îi cereau Preşedintelui României să prevină alegerea, din nou, a unui Parlament cu 600 de parlamentari, prin sesizarea Curţii Constituţionale a României pentru rezolvarea unui conflict între autorităţile statului, respectiv Preşedintele României care a iniţiat Referendumul din 2009 şi Parlamentul României care refuză să îl pună în aplicare, astfel încât Curtea Constituţională a României să constate că actuala Lege nr. 35/2008 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului a devenit neconstituţională în urma validării Referendumului din 2009.

Prin acest demers, Parlamentul României ar fi fost obligat să modifice această lege pentru a o pune de acord cu voinţa populară exprimată prin referendum: https://www.testatinromania.ro/apelul-cetatenilor-catre-presedintele-iohannis-va-solicitam-sa-preveniti-alegerea-unui-nou-parlament-cu-600-de-parlamentari/

La această solicitare, unul din cetăţenii semnatari ai petiţiei a primit următorul răspuns, semnat în numele Preşedintelui de Consilier de Stat Gabriel-Cristian Pișcociu: „Am supus atenţiei Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, punctul dumneavoastră de vedere (…) Domnia Sa vă mulţumeşte pe această cale şi vă asigură că deşi înţelege situaţia expusă nu poate da curs solicitării dumneavoastră având în vedere dispoziţiile constituţionale şi legale în materie.” Apoi, urmează o întreagă argumentaţie avocăţească care eludează, de fapt, problema constituţională şi arată că Preşedintele nu doreşte, cel puţin deocamdată, să impună modificarea legii alegerilor, pentru ca aceasta să concorde cu voinţa populară, deşi recunoaşte că judecătorii CCR au subliniat, în Decizia nr. 682/2012, următoarele: „Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară (de aplicare a rezultatului referendumului n.r.) și nu se traduce într-o lipsa a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voința populara, exprimata cu o larga majoritate (în cazul de fata, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), sa fie ignorata de reprezentanții aleși ai poporului.”

Ce pot înţelege cetăţenii ţării din acest răspuns?

Pot înțelege că România întârzie să devină un stat de drept pentru că voinţa populară exprimată prin referendum nu este luată în seamă de reprezentanţii aleşi ai poporului şi că Preşedintele României, deşi este conştient că voinţa populară trebuie să fie impusă aleşilor, amână să facă ceva pentru aceasta. În consecinţă, cetăţenii ţării se pot aştepta ca viitorul Parlament să cuprindă tot 600 de parlamentari, probabil de aceeaşi calitate ca cei de astăzi, şi ca Legea alegerilor locale să fie promulgată de Preşedinte, deşi este nedemocratică, prevăzând alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, chiar de numai 15-20% din electori. Oare aceasta să fie, şi după 2016, „România lucrului bine făcut”?