Organele noastre interne precum plămânii, rinichii, inima etc. sunt țesuturi deosebit de complexe, compuse din diferite tipuri de celule și alte componente care constituie structura lor naturală și le permite să funcționeze așa cum o fac, îndeplinindu-și funcțiile fiziologice.
La ora actuală, oamenii de știință și savanții se străduie să creeze în laboratoare ultrasofisticate o metodă prin care să poată imprima diferite organe, și să le facă să imite la modul cât mai fidel toate funcțiile speficice ale omologului său natural. Spre exemplu, un rinichi bioprintat trebuie să proceseze și să deverseze reziduuri sub formă de urină.
Reușita acestei proceduri este dificilă, întrucât imprimarea 3D a unui organ este o operațiune extrem de sofisticată, cu implicații multiple și riscuri adiacente, care durează mai multe săptămâni, astfel că pacienții care se află pe lista de așteptare pentru un organ sau altul trebuie încă să ia în calcul și varianta clasică a transplantului.
Multiple teste și simulari au avut loc până în prezent, iar cercetătorii își continuă cu asiduitate eforturile, însă conform preconizarilor și ultimelor opinii provenite de la dânșii, suntem încă la destui ani distanță de a reusi să bioprintam la modul fidel organe umane 100% funcționale. În plus, procedura costă enorm, iar astfel de organe nu ar fi nici ele deloc ieftine.
Deocamdată, Uniunea Europeana preferă să încurajeze și să sprijine mai degraba varianta animală a acestei proceduri, decât cea umană.
Sursa: sciencealert.com
Lasă un răspuns