Orgasmul este resimțit diferit de către bărbați diferiți, întrucât la realizarea sa participă întreaga natură masculină intimă a bărbatului. El poate fi influențat de o multitudine de factori care concură la succesul sau insuccesul său.
Dintre cei fizici enumeram: stresul, anxietatea, consumul de alcool, oboseala, nervozitatea, tristețea etc. – aceștia putând influența adesea în rău orgasmul, la fel precum excitația puternică, preludiul prelungit, senzualitatea și experiența, o parteneră pricepută etc. pot duce plăcerea orgasmică la un nivel foarte ridicat. În ceea ce privește latura psihologică, ca și idee generală, trăirile bărbatului în ceea ce privește sexualitatea sa sunt profund legate de istoria vieții sale trecute și prezente, care include experiențe benefice sau nocive ce și-au pus amprenta într-un fel sau altul pe modul în care el înțelege și resimte plăcerea actului sexual, creând ceea ce specialiștii în neuropsihologie au denumit „engrame”.
Dr. Wilhelm Stekel – medic, psiholog, psihanalist și sexolog austriac – unul dintre primii și cei mai străluciți elevi ai lui Sigmund Freud, a distins următoarele tulburări (din păcate destul de frecvent întâlnite și în ziua de azi) în ceea ce privește orgasmul masculin:
– orgasm normal, resimțit ca fiind satisfăcător, însă urmat de sentimente de neplăcere, dureri, oboseală, dezgust și/sau angoasă;
– apariția unei dureri concomitent cu plăcerea orgasmului, care se poate manifesta în toate nuanțele posibile, și a cărei intensitate poate crește până la a depăși plăcerea, determinând bolnavul să evite contactul sexual;
– lipsa totală a plăcerii și apariția unei dureri variabilă ca și intensitate, care poate fi localizată în gland și poate iradia până la perineu, putând fi confundată cu durerea testiculară;
– ejacularea fără orgasm, caz în care sperma curge în loc să țâșnească, neexistând contracțiile specifice ale corpilor cavernoși;
– orgasm foarte slab ca și intensitate, ce apare după un act sexual foarte îndelungat, și este mai mult forțat decât obținut în mod spontan/natural;
– indiferent dacă erecția este normală/puternică sau slabă, actul sexual este prelungit ore întregi fără ca orgasmul său ejacularea să aibă loc;
În anumite cazuri, durerile apar la câteva ore după actul sexual sau în zilele următoare. Ele pot apărea și după masturbare, caz în care sunt rezultatul autosugestiei negative (nocebo) referitoare la culpa personală, bolnavii crezând că durerile reprezintă o pedeapsă binemeritată pentru actul onanist, fapt deosebit de dăunător întrucât sentimentul de vină și/sau rușine poate genera nu doar tulburări ale orgasmului, ci foarte adesea și tulburări de erecție, unii bolnavi devenind impotenți automartirizați în acest fel. Din nefericire, mulți medici andrologi, urologi sau chiar sexologi cad în vechea greșeală de a aprecia astfel de cazuri drept o consecință somatică a onaniei, când de fapt cauza este pur psihologică și nu are nimic de-a face cu fiziologia aparatului genital sau cu transmisia excitației de la măduva spinării spre penis.
În concepția lui Stekel, aceste perturbări ale sexualității, la fel ca și multe altele de gen, reprezintă simptome care semnalează un conflict intrapsihic de natură inconștientă, acesta fiind cauza respectivelor disfuncționalități, și nu vreo tulburare organica, iar marea majoritate a unor astfel de tulburări trebuiesc abordate printr-o psihanaliză sau o psihoterapie de inspirație psihanalitică, nu prin tratament farmacologic. În cazul în care examenul medicului androlog nu a relevat nimic în neregulă din punct de vedere somatic/fiziologic, este clar că problema este una de profunzime, fiind necesara o psihoterapie temeinică pentru determinarea mobilurilor inconștiente care acționează ca un blocaj/baraj în fața plăcerii și cauzează oricare dintre simptomele descrise mai sus.
Articol scris de Ionut Botez
Lasă un răspuns