În cazul tinerilor care ajung să ia în considerare actul autolitic din varii motive, vârful tentației de suicid se află de regulă între 14 și 16 ani, aceasta fiind perioada în care adolescenții se lovesc de multe probleme cărora nu le găsesc soluții.
Tentativele sunt de 6 ori mai mari în cazul fetelor decât în cazul băieților, însă băieții sunt de regulă mai hotărați, ajungând până la punctul final.
Nucleul conflictual pornește în general din familie, aceasta fiind în majoritatea cazurilor esența problemei, ea reprezentând sistemul interpersonal emoțional fundamental al adolescentului. Aici lucrurile care decurg prost, în special comunicarea defectuoasă, se afla într-un raport intim foarte fragil cu nivelul de siguranță al tânărului, iar când acest nivel este depășit, blocat sau anihilat, apare dorința de sinucidere.
Semnificațiile actului suicidar sunt numeroase și variate. Tentativa în sine denotă o fugă de obligații, o scăpare de probleme, o evadare din lumea reala în care adolescentul nu reușește să se integreze, și dorința de a se refugia într-o lume ideală, în care se simte securizat, apărat și protejat, unde nu mai trebuie să suporte nimic din travaliul și povara existenței indurate până atunci.
Lasă un răspuns