În conformitate cu tehnologia actuală, specialiștii sunt deja capabili să creeze în laboratoare rinichi artificiali, care chiar și dacă nu pot substitui la modul complet un rinichi natural, sunt totuși în măsură să ofere anumite avantaje și să constituie un înlocuitor al anumitor funcții renale pentru o anumită perioaperioadă de timp.
Spre exemplu, în cazul unui pacient care a suferit o extirpare a rinichiului și încă nu poate beneficia de un transplant din cauza că nu există atunci un rinichi natural perfect compatibil, acelui pacient i se poate implanta un rinichi artificial, care să ofere o parte din funcțiile fiziologice ale unui rinichi natural, fără de care pacientul ar rămâne pe o perioadă nedeterminată doar cu un singur rinichi.
Sangeeta Bhatia – cercetător de renume de la MIT – consideră că emularea funcțiilor naturale în cazul unui rinichi creat artificial este nu doar posibilă, ci și dezirabilă, întrucât tehnologia aactuală permite creearea de tesut biodegradabil ce conferă creșterea celulară și poate inlocui temporar organul lipsă.
Celulele utilizate în creearea rinichilor artificiali sunt hepatocite – care conțin funcțiile esentiale ale rinichiului, fibroblaste – ce oferă structura tesutului, și celule endoteliale – care reprezintă elementele bazale ale vaselor sanguine. Odată implantate, această mixtură de celule primește semnale regenerative de la mediul inconjurator, și sfârșește prin a crea alte vase sanguine și mai multe hepatocite.
Un rinichi uman natural conține aproximativ 100 de miliarde de hepatocite, iar cercetătorii consideră că un rinichi artificial creat în laborator ar avea nevoie de doar 30% din acest număr pentru a putea preleva și indeplini cu succes, la modul eficient funcțiile unui rinichi natural.
Sursa: sciencealert.com
Lasă un răspuns