„Vechile” economii ale lumii percep taxe mai mari pe moşteniri şi imobile comparativ cu economiile din lumea „nouă”
Taxele disimulate fac ca transferul unei proprietăţi de familie să fie mai costisitor decât înmânarea unei sume de bani
Regatul Unit percepe cele mai mari taxe pe moşteniri şi proprietăţi imobiliare dintre toate economiile mari ale lumii, potrivit unui nou studiu realizat de UHY, reţeaua internaţională de firme de contabilitate.Guvernul Regatului Unit ar percepe 32,9% din valoarea unui imobil care valorează US$3milioane* şi care este transferat moştenitorilor, cu mult peste media globală de 8%. Pentru o proprietate imobiliară în valoare de US$750.000, autorităţile britanice ar percepe o taxă de 11,5% – depăşind astfel cu mult media globală de 3,5% pentru un imobil de această dimensiune.
Studiul a mai constatat că ţările europene percep în general cele mai mari taxe pe moşteniri dintre toate ţările lumii, statele membre ale Uniunii Europene percepând o taxă de 15,3% pe moştenirea unei proprietăţi în valoare de US$3 milioane, aproape dublul nivelului mediu global de 8%. Totuşi, pentru o proprietate de valoare mai mică, de US$350.000, diferenţa nu este atât de mare, ţările europene percepând în medie o taxă pe moşteniri sau proprietăţi imobiliare de 2,5%, comparativ cu o medie globală de 1,9%.
UHY explică această situaţie prin faptul că economiile emergente nu au impus în mod tradiţional taxe pe moşteniri şi proprietăţile imobiliare, deoarece se consideră uneori că aceste taxe pe moşteniri descurajează generarea de bunăstare iar multe economii de piaţă emergente au încercat să menţină sisteme de taxe relativ simple. De exemplu, China, India şi Rusia nu percep deloc taxe pe moşteniri.
Mai multe ţări dezvoltate, printre care Australia, Israel şi Noua Zeelandă, au ales să elimine taxele pe moşteniri în vederea simplificării sistemelor fiscale şi încurajării creării de bogăţie, fie prin investiţii fie prin încurajarea antreprenoriatului.
Ladislav Hornan, Preşedintele UHY, a declarat: „Multe economii emergente sunt dornice să încurajeze crearea de bunăstare, iar taxele pe moşteniri foarte scăzute sau chiar zero sunt considerate o modalitate eficientă de a realiza acest lucru. Astfel, cetăţenii sunt încurajaţi să câştige mai mult pentru a transmite mai departe bogăţia generaţiei viitoare, iar moştenirile sunt adesea o sursă majoră de finanţare a unor noi activităţi comerciale, mai ales în ţările în care finanţarea bancară este limitată”.
„Pe de altă parte însă, în economiile europene dezvoltate, guvernele încep să se bazeze tot mai mult pe taxele pe moşteniri ca o sursă substanţială de venituri bugetare. Aceasta poate fi considerată şi o metodă de a colecta taxe de la o populaţie îmbătrânită: pensionarii au adesea venituri impozabile mai reduse, însă deţin active substanţiale, precum locuinţe negrevate de credite ipotecare”.
„Economiile de piaţă emergente, în care media de vârstă a populaţiei este mai scăzută, nu au nici un motiv demografic presant pentru a impune o taxă pe moşteniri. Chiar şi pe măsură ce populaţia îmbătrâneşte iar nivelul de prosperitate creşte, aceste ţări ar trebui să reziste tentaţiei de a percepe astfel de taxe care ar putea frâna creşterea viitoare”.
Nivelul taxei pe moşteniri este o problemă majoră pentru familiile din clasa de mijloc
UHY explică faptul că nivelul la care sunt stabilite taxele pe moşteniri reprezintă o problemă majoră pentru familiile din clasa de mijloc. Dacă plafoanele acestor taxe nu sunt ajustate la inflaţie, astfel de taxe instituite iniţial doar pentru impozitarea marilor averi vor începe să afecteze o parte mai mare a populaţiei.
Studiul UHY a constatat că în SUA, taxa federală pe proprietăţile imobiliare, în cotă de 40%, se aplică doar proprietăţilor care valorează peste $5,34 milioane, ceea ce înseamnă că îi afectează doar pe cei cu averi substanţiale. Mai mult, SUA a majorat de mai multe ori în ultimii zece ani plafonul pentru plata taxei pe proprietăţile imobiliare, de la nivelul de $1.500.000 pentru decesele produse în 2004 – 2005.
În schimb, în Regatul Unit, pragul taxei pe moşteniri a fost îngheţat la £325.000 (US$ 544.862) de la 6 aprilie 2009, şi se preconizează că va rămâne la acest nivel cel puţin până pe 5 aprilie 2018. Acest nivel este sub preţul mediu al unei case din Londra, de £409.881 (US$686.058) şi foarte apropiat de preţul mediu al unei case din Regatul Unit, de £250.000 (US$418.450).
În Japonia, Guvernul a luat măsuri pentru a reduce pragul de la care încep să se aplice taxele pe moştenire, astfel că tot mai multe familii trebuie să plătească acest gen de taxe.
Ladislav Hornan, Preşedintele UHY, comentează: „Taxa pe moştenire a devenit o sursă importantă de venituri la bugetul Trezoreriei Regatului Unit şi, inevitabil, odată cu creşterea preţului locuinţelor, tot mai mulţi oameni sunt afectaţi de această taxă, astfel că suma taxei colectate va continua să crească”.
„Guvernul recunoaşte evident faptul că majoritatea contribuabililor ar prefera să nu dea banii la stat, astfel că există anumite stimulente specifice de încurajare a investiţiilor, printre care scutirea de la plata taxei pe moştenire care îi încurajează pe vârstnici să continue să investească productiv în loc să îşi cheltuiască bogăţia acumulată, prin investiţii în acţiuni la companii nelistate la bursă”.
“În Regatul Unit, ca şi în multe alte ţări, există scutiri de la plata taxelor în cazul donaţiilor, care le permit persoanelor să îşi transfere bogăţia în timpul vieţii, astfel că taxa pe moştenire poate fi evitată complet dacă proprietăţile se transferă moştenirilor cu cel puţin şapte ani înainte de deces”.
“În Japonia, contribuabilii folosesc deja la scară largă aceste scutiri, iar planurile de reducere a pragului de la care se aplică taxa pe moştenire începând cu anul viitor au stârnit un nou val de interes în aceste scutiri pentru donaţii”.
„Unii ar prefera ca economii dezvoltate precum cea a Regatului Unit şi cea a Japoniei să urmeze exemplul Australiei, unde sistemul a fost simplificat foarte mult prin eliminarea taxei pe moşteniri, sau măcar să mai atenueze povara taxei prin creşterea pragului de la care se plăteşte, într-un mod rezonabil, aşa cum se întâmplă în SUA”.
Rick David, Chief Operating Officer al UHY Advisors, membru al reţelei UHY în SUA, a declarat: „Americanii se plâng mereu de taxele imobiliare, însă având în vedere pragul ridicat actual pentru taxele federale, marea majoritate a proprietăţilor vor fi în afara sferei de aplicare a taxei. Aceasta le oferă un stimulent puternic americanilor din clasa de mijloc, care sunt astfel încurajaţi să continue să investească şi să câştige, chiar şi mai târziu în viaţă, deoarece ştiu că vor putea lăsa moştenire mai tot din ce au agonisit copiilor şi nepoţilor lor”.
„Taxele de la nivelul statelor sunt o altă chestiune şi, deşi majoritatea statelor nu impun o taxă pe proprietăţile imobiliare, mulţi pensionari au în vedere existenţa acestor taxe atunci când îşi aleg un loc unde să îşi petreacă pensia. Anumite state, precum Florida, au o atractivitate sporită în ceea ce priveşte aceste taxe. Având în vedere că curentul anti-taxe câştigă teren în SUA, vom vedea tot mai multe state care îşi vor reduce sau chiar elimina taxele pe proprietăţile imobiliare”.
Camelia Dobre, Managing Partner al UHY AUDIT CD, membru al reţelei UHY în România, a declarat:
“În România, nivelul impozitului pe transferul dreptului de proprietate imobiliară cu titlu de moştenire, nu numai ca este sub media UE de impozitare, ci în anumite condiţii este chiar zero.
În cazul moştenirii proprietăţilor imobiliare, nu se datorează impozit, dacă succesiunea este dezbatută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul de mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea proprietăţii imobiliare. Totodată, nu se datorează impozit nici pentru donaţiile proprietăţilor imobiliare între rude şi afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi.”
*Preţul proprietăţilor £1,79 milioane / EUR2,16m. Calculele se bazează pe transmiterea unei case către doi copii adulţi, nedependenţi. În ţările în care taxele se impun la nivel de stat/local, precum SUA, Brazilia, Spania, Mexic şi Canada, s-a folosit o medie naţională. Nu se aplică stimulente speciale, cum este cazul scutirii ce se aplică în Italia la achiziţia primei locuinţe.
Lasă un răspuns