Ca să fim în clar mi-am luat RCA, da’ mai scump.
Însă, am pus o mulțime de întrebări la mai mulți agenți autorizați și chiar la un asigurator de top.
Iar răspunsurile au fost… neașteptate.
O agentă mă suspectează de obiecții false și că am aceeași problema ca toată lumea: Prețu’ mare.
Eu îi răspund pe cât de liniștit pe atât de direct.
Prețul mă supără cel mult 10% în povestea asta.
Ma deranjează:
1. Că NU semnez un contract. Pentru cei care au uitat, RCA-ul nu se semnează.
Se înmânează pur și simplu după ce au luat banii. Să fii mulțumit că vezi un soi de chitanță. Adică în lumea economica, ei, asiguratorii nu încheie un contract de tip furnizor-client, nu sunt obligați de lege. Noi, ceilalți, da.
Neavând contract, nu se poate negocia ceva, dar cel mai grav mi se pare că nu știi ce obligații au ei și în ce condiții.
Și uite așa te poți trezi foarte bine chemat la judecată fiind foarte… asigurat.
Păi cum?
Dacă ai un incident, iar firma la care ai RCA refuză să plătească, atunci asiguratorul este dat în judecată (de ex: de cei la care păgubitul are CASCO), iar tu vei fi citat alături de ei în calitate de intervenient, adică ești bun de plată DACĂ „asiguratoru” tău nu poate plăti. Și știm cu toții că se poate dacă e în colaps financiar.
Pe de altă parte, erau obligați să te informeze de această situație dacă semnai un contract.
2. Asiguratorii nu plătesc TVA.
Și care e problema? Nu ar fi fost prețurile mai mari?
Nu. Competiția între ei i-ar fi obligat să mai taie din profit, dar mai ales ar fi adus o parte bună la buget și ar fi existat un control financiar mai bun din partea fiscului.
Ar fi minunat să plătească și ei TVA.
3. De ce agenții îmi fac oferte și de la cei care oficial au intrat în colaps financiar?
Adică dacă îmi fac un RCA ‘ieftin’ în caz de accident să răspund la judecătorie alături de asiguratorul falimentar? Oare cine va fi obligat să plătească după aceea? Dar statul ne obliga să ne facem RCA, iar riscurile să le împărțim cu „asiguratorul” și fără nici un contract.
Agenții nu au nicio obligație legat de informarea corectă și completă? Ei doar își încasează comisionul? Chiar oricine poate fi vânzător de RCA? Sa ne mai miram că tot sistemul a ajuns unde a ajuns.
4. De ce nu sunt informat corect cât plătesc în plus când trec de exemplu de la B7 la B4?
Când se desconspiră formulele de calcul? Agenții recunosc nonșalant că ei nu știu care e modul de calcul, la fel cum recunosc ca ofertează și de la cei care sunt în colaps pentru că și „ceilalți fac la fel. Păi ce ei să fie mai… în urmă?”
Și uite așa plătitorul de RCA e faultat repetat ca să nu spunem regulat, fără să știe ce îl așteaptă și în ce condiții și cu (mai mulți) bani luați de fiecare dată. Obligat de lege!
În realitate, știe cineva câți din cei care se urcă în mașină și pornesc au un RCA valabil?
Soluții?
De ce nu trecem la formula fiecare să își cumpere RCA pentru propria mașină în caz că e lovit de altul. Să fie interesat să își asigure paguba cât mai bine, iar modelul „iau RCA ieftin pentru că e pentru altul” să fie îngropat definitiv.
Oare când trecem la modelul în care asigurarea să se facă pe conducătorul auto, nu pe mașină?
Și cred că mai sunt o mulțime de întrebări care mai așteaptă răspunsuri.
Continuarea o găsiți aici.
Experiența este reală și aparține unui cititor al blogului Testat în România – care a dorit să rămână anonim.
Lasă un răspuns