O poveste la nebuni, la spitalul de nebuni!

Îmi aduc aminte că mă jucăm în rețea pe calculator la un prieten, prin anul 1994 – 1995… Și deodată îmi povestește prietenul, că am căzut cu capul pe tastatură și ulterior pe podea și am început să tremur – ca și cum aș avea epilepsie.

După câteva ore m-am trezit, și eram plin energie, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic! Părinții mi-au spus ce s-a întâmplat și a doua zi am ajuns la spital. Acolo mi-au făcut niște analize, și am intrat cu ele într-un cabinet în care erau doi medici.

Doctorii au analizat rezultatele medicale, și au spus că am ceva pe partea dreaptă. Eu curios, am întrebat, ce anume? Nu am primit niciun răspuns, iar unul dintre medici s-a uitat la ochii mei. Concluzia lor a fost că mai am de trăit 6 zile… Eu, am ieșit trist din cabinet și totuși nu credeam nimic din ceea ce mi-au spus… După ceva timp, discutând cu părinții mei, ei au ajuns la concluzia că de fapt, am avut o cădere de calciu. Ideea este că eu nu le-am spus părinților atunci ce mi-au spus medicii!

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.