Mentalități pe care trebuie să le uităm!

Românul e bun la toate! Așa-i? Nu. Pur și simplu trebuie să ne scoatem din cap că le putem face pe toate.

Un singur om nu poate să facă marketing, vânzări, dezvoltare de produs etc. Deci nu putem să angajăm un om pe toate aceste funcții. Munca trebuie să fie modulară și în echipă. Adică să comunice departamentele între ele, să existe ședințe, doar așa se poate oferi un produs performant sau un serviciu ireproșabil. Poate „modular” nu este cel mai potrivit cuvânt. Munca trebuie să fie divizată. Cum zicea bunică-mea: „fiecare cu piz…măsi”. Ei bine, avea peste 60 de ani, dar știa meserie, „știa viață”.

Așadar mentalitatea „la’s că mere și așa”, „o să facem cumva” pur și simplu sunt mentalități care ne trag în jos ca și popor. Dacă aveți nevoie de vânzări, angajați un om care să se ocupe de vânzări. Dacă aveți nevoie de marketing, angajați un om care știe să scrie, știe SEO, organizează evenimente și eventual face vânzări B2B.

Dacă aveți nevoie de un programator, angajați un programator, dacă aveți nevoie de design, angajați un designer.

Uneori credeți că le știți pe toate, dar nu este așa. Uneori sunt în oraș, dar mă simt ca la țară!

Eu mă ocup de marketing și de vânzări. Și nu este ușor să le îmbini pe amândouă, dar cel puțin am o scuză, ceea ce vând este dificil de vândut, iar persoanele cu care discut trebuie să aibă un nivel bun de cunoștințe, de care îmi dau seama în scurt timp. Și mă opresc, dacă discuția trece de partea inutilului.

În final, lăsați oamenii de marketing să facă marketing, cei vânzări să facă ceea ce știu mai bine; programatorii să ocupe de PHP, JAVA, HTML etc.

O afacere trebuie să funcționeze cu oameni bine pregătiți (cu experiență), fiecare pe domeniul său, fiecare să fie un as în domeniul lui. Mentalitatea românească „știu de toate” nu ne este folositoare, este mentalitatea cu care o dăm în bară. Uitați aceasta mentalitate, și concentrați-vă energia și forța, pe ceea ce știți să faceți cel mai bine.

Apropo, mi s-a spus că, scriu cam mult. Probabil lumea nu mai citește așa de mult. „O să scriu mai puțin!” Nu!