O cantitate şocantă de 53,6 milioane de tone de deșeuri electronice au fost aruncate anul trecut, spune un nou raport susținut de ONU.
Acest număr record este dificil de imaginat, dar, după cum explică CBC, este echivalent cu 350 de nave de croazieră de dimensiunea Reginei Maria 2, care ar putea crea o linie de 78 mile (125 km).
Monitorul global de e-deșeuri publică rapoarte despre starea deșeurilor electronice la nivel mondial, iar a treia ediție, publicată în iulie 2020, arată că e-deșeurile au crescut cu 21% față de acum cinci ani.
Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere faptul că tot mai mulți oameni adoptă noi tehnologii și îşi actualizează dispozitivele în mod regulat pentru a avea cele mai recente versiuni, dar raportul arată că strategiile naționale de colectare și reciclare nu sunt nici pe aproape de rata de consum.
E-waste (sau deșeuri de echipamente electrice și electronice [DEEE], așa cum se numește în Europa) se referă la numeroase forme de articole electronice și electrice, de la smartphone-uri, laptopuri și echipamente de birou, la echipamente de bucătărie, aparate de aer condiționat, instrumente, jucării, instrumente muzicale, electrocasnice și alte produse care se bazează pe baterii sau mufe electrice.
Aceste articole conțin adesea metale valoroase care au fost minate la costuri și eforturi ecologice mari, dar metalele sunt rareori preluate atunci când obiectele sunt aruncate. După cum a explicat publicația Gardianul, „Deșeurile electronice conțin materiale care includ cupru, fier, aur, argint și platină, pe care raportul le evaluează la o valoare conservatoare de 57 de miliarde de dolari. Dar majoritatea sunt aruncate sau arse în loc să fie colectate pentru reciclare. Se estimează că metalele prețioase din deșeuri valorează 14 miliarde de dolari din care se recuperează până în momentul de faţă doar 4 miliarde de dolari. „
În timp ce numărul de țări cu politici naționale privind e-deșeurile a crescut de la 61 la 78 din 2014, există un minim de supraveghere și stimulent pentru conformare și doar 17% din articolele colectate sunt reciclate. De obicei, reciclarea se face adesea în condiții periculoase, cum ar fi arderea plăcilor cu circuite pentru a recupera cuprul, care „eliberează metale extrem de toxice precum mercur, plumb și cadmiu” și dăunează sănătății muncitorilor și copiilor care joacă în apropiere (spune Guardianului).
Raportul explică faptul că o strategie de reciclare mai bună ar putea reduce semnificativ impactul mineritului, atât asupra mediului, cât și asupra oamenilor care îl fac: „Prin îmbunătățirea practicilor de colectare și reciclare a deșeurilor la nivel mondial, o cantitate considerabilă de materii prime secundare – prețioase, critice și necritice – ar putea fi disponibile cu
ușurință pentru a reintra în procesul de fabricație, reducând în același timp extracția continuă a materialelor noi. „
Raportul a constatat că Asia are cele mai mari cantități de deșeuri în general, generând 24,9 milioane de tone, urmată de America de Nord și de Sud la 13,1 Mt, Europa la 12 Mt, Africa la 2,9 Mt și Oceania de 0,7 Mt.
Cu toate acestea, o imagine mai clară este expusă de numere pe cap de locuitor, care arată că nord- europenii sunt în general cei mai risipitori, fiecare persoană aruncând anual 49 de lbs (22,4 kilograme) de deșeuri electronice. Aceasta este dublu față de cantitatea produsă de est-europeni. Australienii și neozeelandezii sunt următorii, aruncând 47 de lbs (21,3 kilograme) de persoană în fiecare an, urmată de Statele Unite și Canada de 46 de lbs (20,9 kilograme).
Asiaticii aruncă doar 12,3 lbs (5,6 kilograme) în medie, iar africanii 5,5 lbs (2,5 kilograme). Aceste cifre au crescut în 2020 din cauza blocării provocate de corona-virus, deoarece mai multe persoane sunt blocate în casă şi folosesc timpul acesta pentru a se debarasa de cele mai puţin necesare,
în timp ce sunt mai puțini muncitori capabili să colecteze și să le recicleze pe toate.
Este un sistem complet nesustenabil care trebuie remediat, mai ales că adoptarea electronică va crește doar în anii următori. După cum a spus autorul studiului Kees Baldé, de la Universitatea din Bonn, „Este important să punem preț pe poluare – în momentul de față este pur și simplu liber să poluăm”.
Dar a cui responsabilitate este? Guvernele sunt responsabile de crearea punctelor de colectare și reciclare sau ar trebui companiile să fie un cârlig pentru reciclarea mărfurilor pe care le produc? Ambele variante sunt bune.
Companiile trebuie să fie responsabile de reglementările guvernamentale și să aibă stimulente pentru proiectarea unor produse care pot fi reparate și / sau demontate cu ușurință, fără obsolescență încorporată.
În același timp, guvernele trebuie să faciliteze accesul cetățenilor la punctele de colectare și să ofere cetăţenilor confortul necesar pentru a depune deşeurile electronice, în caz contrar, acestea pot reveni la cea mai simplă opțiune, care este depozitul de deşeuri.
Ar trebui să existe și campanii pentru a prelungi durata de viață a anumitor bunuri de consum și pentru a evita aruncarea dispozitivelor perfect
funcţionale doar pentru că apare disponibilă o versiune mai elegantă.
Sursa: treehugger.com
Lasă un răspuns