Factorii de risc psihosocial și musculo-scheletal sunt cei mai răspândiți la locurile de muncă din Europa, iar evaluarea riscurilor este în continuare considerată cea mai bună modalitate pentru combaterea lor.
Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA) a lansat concluziile principale ale celui de-al doilea sondaj european în rândul întreprinderilor privind riscurile noi și emergente (ESENER-2) la Parlamentul European, în Bruxelles. Rezultatele sondajului, care a colectat răspunsurile de la aproape 50 000 de locuri de muncă din 36 de țări, inclusiv în toate cele 28 de state membre, oferă o perspectivă detaliată a felului în care sunt gestionate riscurile privind sănătatea și securitatea în muncă (SSM) la locurile de muncă din Europa. Cu ajutorul rezultatelor accesibile cu ușurință prin intermediul tabloului de bord online, acest sondaj reprezintă o nouă resursă importantă pentru factorii de decizie, cercetători și specialiști.
Scopul ESENER-2 este de a descoperi modul în care sănătatea și securitatea — și mai ales riscurile noi și emergente, precum riscurile psihosociale — sunt efectiv gestionate în practică în cadrul organizațiilor de toate mărimile, inclusiv în microîntreprinderile cu 5-10 angajați. Întrebările din cadrul sondajului au fost adresate persoanei din organizație care deținea cele mai multe informații despre SSM. Respondenții au identificat factorii de risc major din cadrul organizației lor și au descris modul în care îi gestionează.
Cel mai important, ei au raportat și motivele de gestionare a riscurilor — și dificultățile principale care îi descurajează să facă evaluarea riscurilor la locul de muncă.
Ole Christensen, deputat în Parlamentul European și raportor al Cadrului Strategic al UE privind Sănătatea și Securitatea la locul de muncă 2014-2020, a comentat: „Sondajul ESENER-2 prezintă o imagine cuprinzătoare a modului în care sunt gestionate sănătatea și securitatea la locurile de muncă din Europa. Rezultatele sunt foarte relevante pentru factorii de decizie la nivel național și al UE, deoarece documentează în mod clar faptul că există suficiente oportunități de îmbunătățire în domeniul sănătății și securității în muncă.”
Prin utilizarea tabloului de bord online, accesibil la adresa https://osha.europa.eu/ro/surveys-and-statistics-osh/esener/2014, puteți să vedeți rezultatele obținute la nivelul statelor europene la toți itemii din chestionar. Pentru fiecare întrebare există grafice elocvente ce arată opiniile angajaților cu privire diverși factori de risc psihosocial precum lucrul cu clienții, programul prelungit, nesiguranța locului de muncă, slaba comunicare sau cooperare în cadrul organizației, etc.
Spre exemplu, factorul de risc cel mai frecvent raportat este lucrul cu clienții, pacienții, elevii etc. (58% dintre întreprinderile din cadrul UE-28), ceea ce reflectă, parțial, creșterea continuă a sectorului serviciilor. În imaginea de mai jos avem o hartă la nivel european cu privire la opinia angajaților din toate tipurile de instituții cu privire la obligația de a avea de-a face cu clienți, pacienți, elevi etc. Vizualizarea de tip grafic bară la nivel european ilustrează valorile tuturor răspunsurilor, pe țări, într-un grafic bară vertical de tip suprapus. În partea stângă a graficului este prezentată, în scop comparativ, media înregistrată la nivelul Uniunii Europene.
Sunt raportați foarte frecvent, în toate sectoarele de activitate, factori care conduc la afecțiuni musculo-scheletice (AMS), precum pozițiile obositoare sau dureroase și mișcările repetitive ale mâinilor și brațelor. Rezultatele indică faptul că 76% din întreprinderile din cadrul UE-28 efectuează periodic evaluări ale riscurilor, iar dintre acestea, 90% le consideră ca fiind o modalitate utilă de a gestiona securitatea și sănătatea. Există diferențe semnificative la nivel național în ceea ce privește procentul de întreprinderi care efectuează evaluări ale riscurilor cu ajutorul personalului intern față de cei care folosesc furnizori externi. Utilizarea personalului intern variază între 76% în Danemarca și 7% în Slovenia. Deși mărimea întreprinderii are o influență puternică, în anumite țări chiar și majoritatea întreprinderilor mici efectuează în general evaluări ale riscurilor cu ajutorul personalului intern.
Directorul EU-OSHA, Christa Sedlatschek, a făcut următoarea remarcă: „În rândul întreprinderilor care nu efectuează periodic evaluări ale riscurilor, principalele motive invocate sunt faptul că riscurile și pericolele sunt deja cunoscute (83%) și că nu există probleme majore (80%). Riscurile psihosociale sunt percepute ca fiind mai solicitante decât altele. Aproape una din cinci întreprinderi care raportează că se confruntă cu clienți dificili sau cu lucrul sub presiunea timpului indică, de asemenea, că le lipsesc informațiile sau instrumentele adecvate pentru a aborda în mod eficient riscul.”
O altă constatare importantă se referă la modul în care un nivel înalt de participare a angajaților (fie că este formală sau informală) este un indicator puternic al unei bune calități a muncii, inclusiv calitatea gestionării SSM în general și a riscurilor psihosociale, în special.
Cadrul juridic actual privind SSM datează încă din 1989, odată cu adoptarea Directivei-cadru europene privind securitatea și sănătatea în muncă (Directiva 89/391/CEE), și ca în edițiile anterioare ale ESENER, îndeplinirea obligațiilor legale a fost motivul cel mai frecvent menționat pentru gestionarea SSM (85% din întreprinderile din UE-28), împreună cu împlinirea așteptărilor angajaților și ale reprezentanților lor (79%) și evitarea amenzilor din partea inspectoratelor de muncă (78%) care au fost de asemenea menționate de un număr mare de respondențil. ESENER 2 oferă și o perspectivă asupra măsurii în care întreprinderile percep gestionarea securității și sănătății ca fiind o obligație, lucru extrem de relevant pentru programe aflate în desfășurare, cum ar fi REFIT.
Atunci când au fost întrebați dacă complexitatea obligațiilor legale privind SSM sunt considerate un obstacol în gestionarea sănătății și securității, rezultatele au variat între 67% în Italia și 14% în Lituania. Întrucât toate statele membre ale UE sunt supuse aceleiași legislații la nivelul UE, aceste cifre evidențiază diferitele situații întâlnite la nivel național și indică importanța legislației naționale, a structurilor de sprijin și a altor resurse.
Lasă un răspuns