Voi lua în calcul, în rândurile de mai jos, o problemă ce a stârnit mare vâlvă acum peste 10 ani în SUA şi nu numai – cazul lui Debra LaFave. Povestea o găsiți aici.
Spre surprinderea mea, majoritatea celor ce o condamnă pe Debbie și-au motivat atitudinea prin invocarea unor obiecții de genul „corupere de minori” sau „dublu standard”. Ceea ce uită, sau mai bine zis nu cunosc aceşti oameni, datorită lipsei de informare, nesincerității, inculturii și ignoranței personale, și bineînțeles nu în ultimul rând lipsei de finețe psihologică și incapacității intelectuale de a efectua o analiză aprofundată a datelor (de empatie nu mai vorbesc) este că adevărul, după cum foarte bine menționa cineva, este de cele mai multe ori foarte complicat, compunându-se dintr-un număr mare de detalii mărunte, care odată uitate în numele corectitudinii politice și/sau din dorința de a găsi cât mai repede un țap ispășitor, rămâne afundat în mocirla ipocriziei și a răutății, neputându-și croi drum la lumină, și chiar și atunci când reușește totuși să o facă, rămâne ignorant, supus oprobriului gloatei care cere cu o înverșunare ce amintește de Evul Mediu răzbunarea „crimei odioase” ce a avut loc.
În cele ce urmează, nu voi efectua o analiză temeinică a psihologiei și psihopatologiei sexuale generale existente în acest caz, și nici nu voi realiza o expertiză clinică asupra stării mintale a lui Debbie, intenția mea nefiind aceea de a a oferi o explicație detaliată a motivelor ce au determinat-o să întrețină în repetate rânduri raporturi sexuale neprotejate cu Matthew Merchant, ci doar de a prezenta câteva considerații personale referitoare la evenimentele ce au avut loc în vara anului 2004 în Florida, plus anumite mențiuni referitoare la cazuistică generală a unor astfel de situații. Să începem cu conceptul de „dublu standard”.
Conform legii, orice persoană care se face vinovată de corupere de minori trebuie pedepsită la fel, indiferent dacă e vorba de o femeie sau de un bărbat. Cu alte cuvinte, legea consideră că e la fel de grav ca o femeie de 23 de ani să seducă un băiat de 14 ani ca și un bărbat de 23 de ani care dezvirginează o fată de 14 ani. Pentru că, în ochii legii, este vorba de exact aceeași crimă, neexistând diferențe pe alte planuri. Însă aceste diferențe există totuși, sunt importante și în număr mare, iar mai jos voi încerca să explic detaliat cele mai însemnate dintre ele.
În primul rând, să luăm în calcul aspectul fiziologic. Actul sexual este resimțit diferit de către ambele sexe din punct de vedere al senzațiilor corporale. Un băiat de 14 ani simte foarte puțină durere la primul contact sexual, sau chiar deloc, în timp ce o fată de 14 ani simte de regulă destulă durere, deseori arsuri, prezintă sângerări și nu simte aproape deloc plăcere. Rare și fericite sunt cazurile în care simte plăcere la un nivel ridicat.
De cele mai multe ori, băiatul are orgasm, iar fata nu. Băieții penetrează, simțindu-se ca niște cuceritori, și trăind senzația unor exploratori într-un univers necunoscut foarte plăcut, iar fetele se simt penetrate, posedate, invadate, răscolite chiar, și de cele mai multe ori sunt mai speriate decât băieții nu doar în timpul actului, ci și înaintea sa. O fată riscă să rămână gravidă, pe când un băiat nu. Deci fie și numai din punct de vedere fizic/corporal, lucrurile nu stau identic datorită diferențelor anatomice dintre sexe și consecințelor inerente pe care aceste diferențe le implică.
În al doilea rând, să privim aspectul psihologic. Ca și idee generală, odată cu maturizarea organelor genitale, băieții simt nevoia să își răspândească sămânța cât mai des, în timp ce fetele tind mai degrabă să fie selective, căutând un partener care să le ofere dragoste și fidelitate, deci băieții sunt mai degrabă interesați de sex brut, pe când fetele sunt mai degrabă doritoare de romantism și armonie decât de „senzații tari” în pat. Deci și din acest punct de vedere, o femeie de 23 de ani care îi oferă sex pur unui băiat de 14 ani nu face decât să vină în întâmpinarea dorințelor sale naturale și firești.
În al treilea rând, să analizăm perspectiva psihanalitică. Oricine știe ce înseamnă complexul lui Oedip (dorința sexuală perfect normală a fiului către mamă) și înțelege repercursiunile pe care le implică pe plan sexual – atracția unui tânăr către femei experimentate care să îl inițieze în misterele senzuale reprezentate de către tainele amorului fizic – își dă seama din start că visul (ne)mărturisit al oricărui adolescent – în special al unui virgin, cum era Matthew Merchant – este de a face sex cu o femeie matură, aceasta reprezentând în inconștient imaginea mamei.
Iar conform opiniei tuturor psihanaliștilor și a majorității psihologilor, dacă acest lucru se realizează în fapt, atunci și numai atunci are loc maturizarea psihosexuală adecvată din punct de vedere al dinamicii vieții pulsionale inconștiente, deoarece atunci fantezia a fost îndeplinită, fantasma a devenit realitate, iar băiatul a devenit bărbat în toată puterea cuvântului, întrucât complexul a fost lichidat în inconștientul său. În caz contrar, complexul rămâne nedizolvat și îi va limita selecția sexuală în viitor, lăsându-l ancorat în trecut și transformându-l într-o persoană nevrotică cu fixații infantile.
Conform lui Sigmund Freud, incestul este întotdeauna dorit în inconștient, iar nerealizarea sa într-o formă sau alta duce mai devreme sau mai târziu la afecțiuni psihice pe care individul le apreciază drept trăsături psihologice normale, și îi afectează și perturbează funcționarea socială, putându-i cauza nu doar probleme somatice sau psihosexuale precum disfuncții erectile, ejaculare precoce, anorgasmie, anhedonie etc., ci chiar și psihoze greu de vindecat.
Atenție, chiar și în cazul în care complexul a fost anihilat, aceasta nu înseamnă neapărat că băiatul nu va manifesta la maturitate atracții către femei mai în vârstă decât el, ci doar că aceste atracții nu mai reprezintă o constrângere impusă de către un complex inconștient, ci doar o preferință personală dictată de diferite alte considerente de natură subiectivă.
În al patrulea rând, să analizăm situația socială. Societatea are gura mare și limba ascuțită, întotdeauna a avut-o, fiindu-i caracteristice bârfă, zeflemeaua, dojana și critica răutăcioasă, de cele mai multe ori nefondată. Altfel spus, gura lumii e slobodă și în această calitate s-a erijat prea des în judecătorul moral al faptelor și acțiunilor tuturor persoanelor, având mereu ceva negativ de comentat despre ce s-a întâmplat sau chiar și ce nu s-a întâmplat.
Transmițând astfel mesaje care sunt receptate cu multă credulitate de către tineri, dată fiind naivitatea lor și lipsa de discernământ specifică vârstei, ei tind să simtă, să gândească și să acționeze prin prisma lor. Concret spus: un băiat care a făcut sex are ceva cu care să se laude și e privit cu respect de către alți băieți, având alt statut în fața lor, pe când o fată care a fost deflorată are ceva de care să îi fie rușine atât în fața fetelor cât și în fața băieților.
Explicația constă în faptul că un băiat care face sex cu mai multe fete/femei e considerat un „armăsar”, neaducându-i-se nici o dojană în această privință, ba chiar din contră, iar o fată (sau chiar femeie) care face sex cu mai mulți băieți/bărbați e privită drept o curvă/târfă/stricată etc., deoarece se consideră că nu-și poate limita selecția partenerilor și e incapabilă de a fi fidelă. Este una dintre cele mai vechi și mai des răspândite mentalități în aproape toate epocile și culturile și e considerată de către psihologi și sociologi drept o regulă nescrisă după care lumea pune etichete oamenilor pe care îi ia în vizor, catalogându-i și criticându-i fără milă sau discernământ.
E adevărat că multe din aceste diferențe tind să se estompeze la vârsta adultă, însă la pubertate ele reprezintă forțe puternice care acționează concret și conturează cadrul general în care se desfășoară acțiunile și sentimentele tinerilor. Prin urmare, reluând ideea cu care am pornit argumentația, din moment ce am arătat și explicat clar în rândurile de mai sus că:
– nu este acelaşi lucru din punct de vedere fiziologic
– nu este acelaşi lucru din punct de vedere psihologic
– este o adevărată binefacere din punct de vedere psihanalitic
– nu este acelaşi lucru din punct de vedere social
ar trebui să fie la fel și din punct de vedere legal? Altfel spus, este 100% corect să aplicăm exact aceeași justiție unui fenomen ce comportă atât de multe diferențe cu valențe diversificate pe atât de multe planuri? Categoric nu, dublul standard ar trebui să existe atâta vreme cât şi diferenţele există, iar ele există chiar dacă sunt invizibile pentru oamenii reduşi, snobi, obtuzi şi limitaţi.
Cazul lui Debra LaFave – la fel ca și, din păcate, destule altele ce au avut loc – ar fi trebuit să convingă lumea de faptul că anumite prevederi legale în vigoare – în cazul acesta vârsta biologică impusă pe post de standard al permisiunii debutului vieții sexuale – au foarte puțin sau chiar deloc de-a face cu adevărul biologic și psihologic, atestat de către cercetările științifice și forumurile academice care studiază fenomenul sexualității umane în toată complexitatea sa.
Din dorința de a fi oarbă și nepărtinitoare în împărțirea dreptății, legea sfârșește în astfel de cazuri prin a fi mai degrabă obtuză și a aplica o justitie strâmbă. Cei care își închipuie că tot ce e legal este corect, just, bun și dezirabil, și implicit tot ce e ilegal este neapărat greșit, imoral, condamnabil sau repudiabil, ar face bine să își aducă aminte că și sclavia și tortura – ca să dau numai două exemple – au fost cândva perfect legale.
Pe o notă personală, pot spune că Debra LaFave şi cazul ei – mai exact receptarea de care a avut parte – m-au impresionat foarte negativ. La fel ca şi Matthew Merchant – „victima” actului sexual neprotejat ce a inclus şi sex oral cu Debra LaFave, am făcut sex pentru prima dată tot la 14 ani, partenera mea fiind o femeie de 19 ani ce a dat dovadă de tact, înţelegere şi senzualitate către mine, şi am avut enorm de câştigat pe toate planurile, acea experienţă conferindu-mi o bogăţie spirituală şi psihologică inestimabilă, de care nu mulţi tineri au avut parte atunci, după cum mulţi nu au parte nici în ziua de azi.
Nu m-am gândit nici o clipă nici atunci şi nici acum că am suferit un viol – ar fi fost chiar ridicol, din moment ce am acceptat cu bucurie de la bun început – sau că a fost vorba de corupere de minori – cred că nici nu ştiam pe atunci ce înseamnă această sintagmă, cât mai degrabă simt multă nostalgie după acele amintiri vechi de aproape 20 de ani, iar în privinţa femeii, îi sunt foarte recunoscător pentru ce a făcut pentru mine, şi deşi nu am mai văzut-o niciodată, singurul meu regret este că nici măcar nu i-am cunoscut numele…
Articol scris de Ionuţ Botez
Lasă un răspuns