Wal-Mart este cel mai mare angajator al lumii. Și este, precum lanțul german de magazine, Aldi, o afacere de familie. În spatele giganților în vânzarea cu amănuntul stă familia Walton, cea mai bogată familie de pe planetă.Totul a început cu un mic magazin. În 1962 acesta era în localitatea Rogers din statul american Arkansas, un mic cuib cu 5000 de suflete din Vestul Mijlociu al Statelor Unite ale Americii, acolo unde inima Statelor Unite bătea la acea vreme între ferme și câmpuri. Sam Walton și fratele său, Bud, sunt doi băieți tipici americani din Heartland. Sam a fost fundaș în echipa de fotbal american a liceului și merge cu drag la vânătoare. Bud a urmat academia militară. Ambii au crescut într-o stare de sărăcie în timpul „Marii Depresiuni”, iar de la muls vaci în ferma părinților s-au înrolat ca voluntari în armată.
Când a sosit al doilea război mondial, Sam și Bud și-au deschis un magazin de unelte. Și au avut o idee revoluționară. Clientul trebuie servit impecabil și tratat ca un rege. Prețurile fraților Walton erau scăzute pentru că se aprovizionau direct de la producător. Când furnizorul lor s-a retras din afacere cei doi frați au împrumutat bani și au ridicat în Rogers primul magazin Wal-Mart. Motto-ul lor era “Noi vindem mai ieftin!”.
Din micul magazin din statul american Arkansas a crescut acum în cea mai mare companie din SUA, cu aproape 500 de miliarde de dolari venituri. Performanțele s-au tradus în 17 miliarde de dolari profit pentru anul ce a trecut. În cursul zilei de joi compania a prezentat cele mai recente cifre ale sale. Între timp, grupul a ajuns să vândă orice, de la fripturi la smartphone-uri, de la dosare la anvelope auto în magazie supradimensionate. Wal-Mart este strict american, Made-in-America, iar diferența dintre bogați și săraci nu este nicăieri mai relevantă.
Gigantul cumpărăturilor a devenit de multă vreme cel mai mare angajator al lumii. În întreaga lume grupul deține 2,2 milioane de oameni în subordine, distribuiți în cele 11.000 de magazine ale companiei. Compania își datorează vânzările în proporție de 60% pieței din SUA, unde deține 1,3 milioane de angajați americani. Iar compania este acuzată de foarte multe ori în anumite părți ale țării că stabilește singură nivelul salariilor din întreaga zonă în care pătrunde, pentru că nici o firmă nu poate concura cu competivitatea și puterea sa pe piață.
Mai multe găsiți aici.
Din experienta acestui mare angajator arvem de invatat catve alucruri, ca si antreprenori: controlul costurilor este important, oricat de mica sau de mare este compania si faptul ca intotdeuana, daca ai un renume, vei avea angajati! Pe de alta parte, angajatul stie ce alege in momentul in care accepta postul! Asa incat salar mic sau mare, de fapt este important sa raportam valoarea lui la responsabilitatile pe care le avem, la cosul lunar de baza. Si este decizia fiecaruia sa accepte sau nu!
Din experienta acestui mare angajator avem de invatat ca „banu’ gros, cu zgarcenie se face” . Asa e. Banu’ trebuie iubit si nu … „abandonat” pe salarii mari sau pe cine mai stie ce. Doamne fereste si apara! Un om chibzuit, cu experienta mare in resurse umane, ca antecomentatorul meu, stie ca, in general, capitalul uman nu conteaza si poate fi recompensat doar cu salarii mici. Pai cum, altfel. Nu va luati dupa faptul ca in istoria resurselor umane se sustine exact contrariul. Pe de alta parte, nu toti trebuie sa traiasca la fel 🙂 , mai ales daca ai un renume 🙂 Iti poti permite usor si mai multe, iar ca HR esti la mare cautare de angajatori pe vreme de ciza, atata vreme cat iti poti argumenta fara sa clipesti o astfel de politica salariala „obsesiv dramuita”. Mai cunoastem o mare familie din Bihor, a carei politica salariala e la fel, atunci cand vine vorba de salarii: adica mici si sub medie. Desigur exista si avantaje: schimbarea personalului se face in mod natural, de la sine, astfel apar noi oameni motivati, cu talent si daruire. Banii se pot da la timp, fara intarziere, iar angajatul stie ce alege cand paraseste postul 🙂 In plus, media de salarizare scade pe judet, daca tu ai cei mai multi angajati. Si, atata vreme cat salariile date de tine sunt mici, practic tu dictezi trendul in judet, ceea ce e bine per ansamblu, daca ti-ai deschis majoritatea firmelor in aceleasi judet. Si, desigur, si cu asta inchei 🙂 profitul general este absolut mai mare. Inclusiv cel reinvestit.