Fenomenul este universal și apare la 60-80% dintre toate persoanele de pe toate continentele, indiferent de vârstă, rasă, sex etc. Michelle Hook, Ph.D – profesoară la Departamentul de Neuroștiinte din Texas – susține că acest efect este foarte greu de studiat într-un laborator din cauza dificultății înțelegerii și identificării stimulului care provoacă fenomenul.
Totuși, se crede că episoadele de deja-vu au legătură cu modul în care memoria este depozitată în creier. Retenția amintirilor pe termen lung e plasată în lobii temporali, iar anumite părți din acești lobi au rol în detectarea familiarității evenimentelor și în recunoașterea spontană a unora dintre ele. Ultimele descoperiri sugerează că evenimentele deja-vu pot fi cauzate de o funcționare defectuoasă a creierului, în special a lobilor temporali.
În cazurile persoanelor care suferă de epilepsie, impulsurile electrice care au loc în cazul unei crize se răspândesc în întreg creierul, iar pacienții care trec prin asta au raportat apariția fenomenului deja-vu înainte de apariția crizei, ca un fel de avertisment interior. În cazul oamenilor sănătoși, este posibil ca neuronii responsabili cu detectarea familiarității unei situații să prezinte un defect în funcționarea chimica normala și să apară astfel confundarea prezentului cu trecutul.
Neuronii pot efectua asociații greșite sau improprii, deoarece informația senzoriala traversează multiple căi până ajunge la centrii corticali superiori, iar undeva pe drum se produc erori de asociație care devin responsabile de producerea efectului deja-vu. Astfel, percepția poate fi alterată în timpul procesării informației, oamenii ajungând repede să facă confuzii senzoriale însoțite de false recunoașteri, pe care le interpretează ca fiind deja-vu.
Sursa: sciencedaily.com
Lasă un răspuns