Singurele activităţi care au loc cu certitudine în această instituție sunt încasarea cotizaţiilor şi acordarea anuală a certificatului de liberă practică pentru medici
Am depus la Senat o Inițiativă Legislativă de modificare a Legii nr. 35/2006 la titlul XII, capitolul III, care definește organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România.
Detalii suplimentare, aici
Deşi au trecut 20 de ani de la înfiinţarea sa, Colegiul Medicilor din România nu şi-a dovedit pe deplin utilitatea socială.
Această organizaţie nu este nici un sindicat al tuturor medicilor, deşi este percepută astfel de către opinia publică, nu este nici un garant al aplicării eticii profesionale, mai degrabă este percepută ca o instituţie care ascunde sau pedepseşte numai de formă încălcările acesteia, nu este utilă nici pentru medici, care o privesc ca pe o organizaţie birocratică exterioară profesiunii lor şi nu este utilă nici pacienţilor, care o percep ca fiind îndreptată împotriva intereselor lor.
În plus, Colegiul Medicilor este organismul care eliberează actele necesare medicilor care decid, tot mai mulţi, din păcate, să părăsească ţara pentru a lucra în străinătate.
Legea actuală de organizare şi funcţionare a Colegiului Medicilor din România este Legea nr. 95/2006, Titlul XII, care îl definește ca și instituţie neguvernamentală de interes naţional, respectiv „organism profesional, apolitic, fără scop lucrativ, de drept public, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, în domeniul autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de medic ca profesie liberală, de practică publică autorizată” conf. Art. 404 (1), fiind astfel o altă instituţie cu formă, dar fără fond, care nu reprezintă pe nimeni în afara celor din conducerea sa, o instituţie care provoacă mai mult rău decât bine societăţii şi membrilor săi.
Principalele deficienţe ale acestei instituţii, cauzate în mare parte de prevederile necorespunzătoare ale legii de organizare, sunt:
1. Deşi are „responsabilităţi delegate de autoritatea de stat” Colegiul Medicilor este proiectat să apere interesele medicilor şi nu interesele întregii societăţi;
2. Deşi din Colegiul Medicilor fac parte, în mod obligatoriu, toţi medicii din ţară, legea actuală face posibil ca la conducerea organizaţiei să funcţioneze un monopol al medicilor universitari, care reprezintă numai o minoritate din totalul corpului medical;
3. Monopolizarea conducerii Colegiului de către unversitari, face ca scopul organizaţiei să fie deturnat spre interesele acestora şi face posibilă politizarea organizaţiei în defavoarea intereselor societăţii, în ansamblu;
4. Prin modul de organizare, Colegiul Medicilor nu ţine cont de interesele pacienţilor, cei pe care profesiunea medicală are menirea să îi servească;
5. Actualul Colegiu al Medicilor nu este preocupat de pregătirea profesională tot mai defcitară a absolvenţilor de medicină şi a medicilor practicieni ci desfăşoară numai o activitate formală, de impunere a unei false pregătiri profesionale continue, prin asistarea pasivă la congrese şi simpozioane medicale, cu scop mai mult turistic şi economic, decât profesional.
6. Nu se practică o evaluare periodică a medicilor şi a şcolilor de medicină, evaluare la care Colegiul Medicilor să impună interesul societăţii, în ansamblu şi nu interesul corpului medical sau la cadrelor universitare;
7. Colegiul Medicilor nu participă la dezbaterile publice în legătură cu organizarea Sănătăţii şi se dovedeşte, practic, un apendice al Guvernului în aplicarea politicilor sale, chiar dacă acestea favorizează oligarhii din Sănătate în detrimentul pacienţilor deserviţi de sistemul medical;
8. Colegiul Medicilor nu a luat niciodată atitudine împotriva furtului şi risipei din Sănătate;
9. Colegiul Medicilor nu a condamnat vehement niciodată şi nu a adoptat măsurile coercitive necesare pentru a stopa plăţile informale de la omul suferind către medicii furnizori de servicii de sănătăte, contribuind astfel la alterarea continuă a relaţiilor dintre pacienţi şi medici;
10. Colegiul Medicilor nu a apărat niciodată medicii care au greşit în acordarea serviciilor medicale către pacienţi din cauza marilor deficienţe ale sistemului şi nu din cauza pregătirii lor precare, apărând sistemul medical în detrimentul medicilor, membri ai Colegiului;
11. Colegiul Medicilor a acceptat să se implice în dosarele de malpraxis anunţând sancţiuni, de multe ori ridicole, deşi malpraxisul medical este un conflict civil între furnizorul de servicii medicale şi cel deservit de acesta şi acest conflict ar trebui să fie rezolvat de organismele statului şi nu de o organizaţie a medicilor, care, prin modul de alcătuire, este părtinitoare;
12. Colegiul Medicilor nu a aplicat sancţiuni corespunzătoare şi nu a făcut cunoscute sancţiunile, când acestea au existat, în cazurile de încălcare a eticii profesionale de către medici, deşi una din atribuţiile esenţiale ale sale este prevenirea şi sancţionarea acestor încălcări ale eticii, în interesul pacienţilor şi societăţii în ansamblu.
Senator Valeriu Todiraşcu – Partidul Noua Republică
Lasă un răspuns