Descrise pentru prima dată în 1930, forțele van der Waal au fost considerate ca acționând doar atractiv, și impingând înapoi doar atunci când grupările de molecule se află sub presiune.
Iar astăzi s-a avansat ipoteza conform căreia o astfel de inversiune a forțelor poate avea loc în realitate, în situațiile în care mai multe grupări de molecule se află într-o mișcare haotică.
O astfel de ipoteză ar putea schimba modalitatea în care omenirea abordează orice fel de procese și fenomene, de la interacțiunile care există între lanțurile de proteine și până la ultimile descoperiri din nanotehnologie.
Aplicând un model care imită modul în care sarcinile de pe particule devin polarizate în anumite condiții, și comparând apoi cu rezultatele oferite de către practică, cercetătorii au arătat că forțele van der Waal pot efectua împingeri în situații în care ne-am fi așteptat doar să atragă.
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează toate acestea, să ne gândim la electroni ca la niște particule încărcate cu sarcină negativă, care gravitează în jurul unui nucleu încărcat cu sarcina pozitivă.
În timpul mișcării pe care o efectuează există posibilitatea să ocupe anumite spații din jurul atomului în defavoarea altora, în funcție de care alte elemente se învârt în respectivul moment un jurul atomului.
Fenomenul se numeste „densitatea încărcării electronice”. Moleculele care conțin atomi de mărimi disproporționate, cum ar fi apa – care are mici atomi de hidrogen și oxigen rotund – pot prezenta un fel de „job” nebalansat, ca un fel de mic război, între electronii lor, rezultând într-un fel de asaltare nefirească a acelei molecule.
Și luând în calcul faptul că particulele cu aceeași sarcină au un efect de respingere unul asupra altuia, electronii care efectuează „asaltul” sfârșesc prin a transforma această parte a moleculei într-una mai negativă, și drept urmare se stramută înspre zonele altor molecule care au rămas mai pozitive.
Sursa: sciencealert.com
Lasă un răspuns