Despre erecție și tulburările de ejaculare

Erecția este momentul în care penisul – de obicei în stare flască – se umple cu sânge și devine ferm. Sexologii au distins între două tipuri de erecții:

a) promptă, rapidă, care rezultă din efectul mesajului creier–>măduva spinării–>nervi erectili. Acest tip de erecție este întâlnit cel mai adesea la adolescenți și bărbați tineri.

b) tactilă, denumită și erecție-replică, care răspunde doar la atingere. Ea se produce ca un răspuns la stimulii care apar prin manipularea directă a organelor genitale masculine.

În ceea ce privește ejacularea, tulburările ce pot apărea cel mai frecvent sunt următoarele:

1) Ejacularea precoce. Considerată cea mai des întâlnită problemă a multor persoane, și având cauze multiple, se definește printr-o durată a contactului sexual – de la intromisie și până la ejaculare – de sub 3 minute. Conform majorității sexologilor, absența controlului voluntar asupra reflexului de ejaculare, indiferent dacă apare după două sau cinci mișcări copulatorii și indiferent dacă femeia a ajuns sau nu la orgasm, indică semnele specifice acestei tulburări. Deși specialiștii au căzut de acord asupra faptului că reprezintă cea mai comună problema a tinerilor, ea poate apărea și la bărbații mai în vârstă, mai ales atunci când este asociată cu probleme de erecție.

Ejacularea precoce (denumită recent și ejaculare rapidă) poate fi primară – atunci când își face apariția la debutul vieții sexuale, sau secundară – în situația în care apare la un moment dat din anumite motive, și se instalează temporar sau permanent.

Cauzele ejaculării precoce sunt atât psihice cât și organice. În cazul celor psihice, ele sunt întâlnite de obicei la bărbații tineri, printre motive numărându-se frica de a nu fi prinși în timpul masturbației sau a actului sexual, consecință imediată a unei excitații puternice, după o lungă perioadă de abstinență, sau drept consecință a obișnuintei de a-și feri partenera să nu rămână gravidă prin aplicarea metodei coitus interruptus – ejacularea în afara vaginului. În ceea ce privește cele organice, ele sunt predominante la bărbații în vârstă, când pot acționa aceleași cauze, dar de cele mai multe ori sunt asociate cu factori fizici.

2) Ejacularea întârziată. Cunoscută și sub numele de „supracontrolul ejaculării”, este o formă rar întâlnită. Unii sexologi consideră că dacă ejacularea se produce după aproximativ 20 de minute de la intromisie, avem de-a face cu ejaculare întârziată. Această teorie este disputată foarte frecvent de noi și noi cercetări care susțin că limita temporală a unui act sexual poate depăși 30 de minute, sau chiar o oră, în special dacă bărbatul are foarte multă experiență, a luat Viagra sau alte substanțe cu aceleași proprietăți, sau dacă are libidoul scăzut, prezintă dezinteres pentru partenera sau alte tulburări fizice sau psihice, care pot duce la diminuarea erecției. Sexologii de orientare clasică apreciază că ejacularea întârziată poate fi cauzată de diferite afecțiuni precum diabet, deficiențe hormonale, consum exagerat de băuturi alcoolice, sau poate fi un semn al debutului climacteriului viril – cunoscut și sub numele de andropauză sau tranziția dintre maturitate și bătrânețe.

3) Ejacularea involuntară. Precedată sau nu de erecție, este de fapt o formă de eliminare a secreției prostatice produsă de un vis umed/erotic sau ca urmare a unor afecțiuni ale sistemului nervos sau boli cronice. Acest tip de disfuncție sexuală nu necesită tratament.

4) Ejacularea anestezică. Este de cele mai multe ori consecința unor cauze psihologice. De asemenea, ea poate apărea ca urmare a unor afecțiuni ale prostatei, descreșterii tonusului muscular, gradului de sensibilitate a nervilor din sfera genitală etc.

5) Ejacularea retrogradă. Este determinată de scurgerea fluidului seminal în vezică urinară, în loc să fie expulzat afară prin uretră.

6) Hemospermia. Este un amestec de sânge cu spermă care poate apărea ca o consecință a bolilor cailor urinare, inflamațiilor sau tumorilor veziculelor seminale sau ale canalelor ejaculatoare. Cauza exactă și tratamentul adecvat se stabilesc numai de către medicul specialist.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.