Contrar Jurământului depus în parlament „Jur să respect Constituţia şi legile ţării”, senatorii au respins abrogarea unui articol din Legea Sănătății declarat neconstituțional conform Deciziei nr. 2/2014 a Curții Constituționale din România „orice profesie liberală, inclusiv cea de medic, nu poate fi exonerată de la prevederile Codului penal”, dar și Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție din 3.12.2014 „medicii încadraţi în unităţile Ministerului Sănătății sunt consideraţi funcţionari publici conform Codului penal”.
Senatorii, care au respins prin vot această inițiativă legislativă, nu mai pot afirma că au respectat jurământul dat față de țară și popor „Jur să respect Constituţia şi legile ţării”, pentru că au respins transpunerea în legea în cauză a deciziilor definitive ale Curții Constituționale din România (CCR) și a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie (ICCJ).
Această Inițiativă Legislativă propunea abrogarea alineatului (2) al art. 375 a Legii nr. 95/2006 a Reformei din Sănătate: „(2) Având în vedere natura profesiei de medic şi obligaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul său, medicul nu este funcţionar public şi nu poate fi asimilat acestuia”.
Articolul în cauză este neconstituţional pentru că exclude de la calitatea de funcţionar public o întreagă categorie profesională, respectiv, medicii, a căror obligații în raport de Codul penal, poate fi apreciată numai individual în procesul penal, de către o instanță, în funcţie de relaţiile de muncă specifice ale persoanei respective, așa cum rezultă din deciziile CCR și ICCJ, emise pentru această speță și pe o speță similară.
Prima decizie este, a ICCJ emisă în 3 decembrie 2014, la o sesizare privind medicii încadraţi în unităţile Ministerului Sănătății (MS), cu privire la obiectul acestei inițiative legislative, respectiv Art. 375, (2) din Legea nr. 95/2006 a Reformei din Sănătate, care a stabilit că aceştia sunt consideraţi funcţionari publici conform Codului penal, Art. 175, alin. (1) b.
A doua decizie este, a CCR cu nr.2/15.01.2014, în a cărei motivare se explică de ce a fost declarată neconstituţională o altă Inițiativă legislativă care prevedea că demnitarii şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi de la bugetul de stat, nu sunt funcţionari publici şi, de aceea, nu ar trebui să se încadreze în articolele în care Codul penal se referă la funcţionarii publici. Iată care au fost cele trei argumente principale ale CCR:
– Profesiile liberale se organizează şi se exercită numai în condiţiile legii, aferent categoriilor cum ar fi avocaţii, notarii publici, mediatorii, medicii, farmaciştii, și alții. Astfel, CCR recunoaște profesia de medic ca fiind o profesie liberală.
– Persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate „funcţionari publici”, atunci când, exercită un serviciu de interes public şi sunt supuși controlului sau supravegherii unei autorităţi publice, inclusiv atunci când funcţionează în baza unei legi speciale şi chiar dacă nu sunt finanţate de la bugetul de stat. Astfel, CCR apreciază că orice profesie liberală, inclusiv cea de medic, indiferent de prevederile Legii speciale nr. 95/2006, nu poate fi exonerată de la prevederile Codului penal.
– Excluderea persoanelor care exercită profesii liberale din sfera de incidenţă a răspunderii penale în materia infracţiunilor de serviciu şi de corupţie nu constituie un criteriu obiectiv în funcţie de care să se poate justifica intervenţia legiuitorului. CCR apreciază că determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidenţa normei penale sunt criterii precum: i) natura serviciului prestat, ii) temeiul juridic în baza căruia care se prestează respectiva activitate sau iii) raportul juridic dintre persoana în cauză şi autorităţile publice. Astfel, CCR a stabilit că, excluderea de la calitatea de funcţionar public, nu se poate face în legătură cu profesia de medic, ci de alte criterii, iar introducerea în Legea nr. 95/2006 a articolului propus spre abrogare, nu a fost justificată.
Tot ce interpretează ICCJ, dar în special ce judecă CCR, deci inclusiv și ce se menționează în argumentaţia pentru susţinerea neconstituţionalităţii unei prevederi, are putere egală cu decizia CCR şi este obligatoriu să fie aplicată în procesul legislativ.
Comunicat scris de Senator Valeriu Todirașcu
Lasă un răspuns