1) Mit: psihanaliză e doar despre sex
Realitate: acesta e probabil cel mai răspândit mit despre psihanaliză, avându-și probabil originea în lucrarea lui Freud – Trei Eseuri despre Teoria Sexualității – în care e prezentată sexualitatea infantilă, perversiunile sexuale și problema instinctului sexual în nevroze. Cu toate astea, psihanaliza se ocupă mai degrabă cu experiența umană individuală și cu dinamica inconștientului decât cu sexul propriu-zis. Sexualitatea joaca un rol major în experiența de viață a omului, dar cu siguranță nu este singurul aspect al minții umane care e studiat de către psihanaliza.
2) Mit: psihanaliza nu se termină niciodată
Realitate: deși e adevarat ca psihanaliza durează mai mult decât majoritatea formelor de psihoterapie, terminarea ei reprezintă o parte importantă a procesului psihanalitic, și deseori, cea mai fructuoasă. Motivul pentru care psihanaliza cere timp pentru a-și îndeplini scopul este ca ea țintește la o adâncă și profundă autocunoaștere și autoînțelegere, care aduce o schimbare la fel de profundă odată cu vindecarea, iar toate aceste deziderate nu pot fi realizate decât în timp și într-un spațiu sigur, în care pacientul trebuie să fie 100% sincer cu el însuși și cu psihanalistul.
3) Mit: psihanaliza implică obligatoriu canapeaua
Realitate: e adevarat că, în mod tradițional, mulți psihanaliști folosesc canapeaua, iar în momentul în care pacientul se așează pe ea, relația pe care o dezvoltă cu propriul său discurs e diferită față de cea care există într-o întrevedere față-în-față. Totuși, nu e neapărat nevoie ca pacientul să se așeze pe canapea pentru a efectua o psihanaliza. De fapt, în cazul anumitor pacienți este chiar contra-productiv să se utilizeze canapeaua, mai ales în cazul celor ce suferă de tulburări psihotice sau când vine vorba de psihanaliza copiilor și adolescenților.
4) Mit: psihanaliza se axează doar pe trecut
Realitate: în inconștient nu există noțiunea timpului. Trecutul e utilizat pentru a oferi informații despre prezent și pentru a oferi perspective pentru viitor, însă cel mai important timp în psihanaliză este cel denumit „aici-și-acum”.
5) Mit: psihanaliza nu e susținută de cercetări
Realitate: teoria și practică psihanalitică a reprezentat un fundament pentru cercetări în arii precum atașare, dezvoltarea copilului, relația părinte-copil și traumatologie, printre multe altele. În multe țări, inclusiv Canada, Franța, Finlanda, Elveția, Israel, Portugalia și Argentina, ea este o formă de terapie și tratament recunoscută în mod oficial și susținută de către sistemul național de sănătate.
6) Mit: psihanaliza e doar pentru oamenii bogați
Realitate: nicidecum, ba chiar din contră, multi psihanaliști și institute de psihanaliză alocă resurse pentru a face tratamentul psihanalitic accesibil tuturor, inclusiv comunităților defavorizate, afectate de traume, sărăcie și dificultăți emoționale. Institutul de Psihanaliză din Chicago este un exemplu în acest sens și a reușit să ofere training analitic, servicii și terapie copiilor și familiilor din comunități ce au venituri mici.
7) Mit: psihanaliza nu e pentru copii și adolescenți
Realitate: psihanaliza ia o formă diferită când vine vorbă să fie aplicată copiilor și adolescenților. Utilizarea de jocuri, desene, modelari și diferite fantezii devine metoda principală de lucru care înlocuiește tradiționala abordare verbală, deoarece copiii nu sunt la fel de articulați ca și adulții, iar jocul și arta sunt pentru ei metode mult mai naturale de exprimare decât cuvintele. Mai mult, munca psihanalitică cu copii și adolescenți e foarte indicată pentru a trata o varietate de tulburări comportamentale și emoționale, și are mare însemnătate datorită importanței acordate sensului, înțelegerii și dezvoltării.
8) Mit: psihanaliza nu poate trata tulburări psihotice
Realitate: fals, există cel puțin două institute de psihanaliză care au reușit să aplice cu succes teoria și practica psihanalitică în cadrul tratamentului tulburărilor psihotice. Unul este pentru adulți – Centrul de Tratament Psihanalitic pentru Tineri Adulți Psihotici din Quebec, Canada, iar altul este un centru de tratament rezidențial pentru copii și adolescenți – Școala Ortogenica Sonia Shankman de la Universitatea din Chicago.
9) Mit: psihanaliza = Freud
Realitate: deși Freud este într-adevăr părintele psihanalizei și contribuția sa la „cura verbala” e fundamentală, Freud și psihanaliza nu mai sunt 100% unul și același lucru. Psihanaliza contemporană a făcut pași uriași înainte față de psihanaliza clasica, și acum incorporează ultimele descoperiri din domenii conexe precum neuropsihologie, behaviorism și dezvoltare inter-personală, ca să numim doar câteva.
10) Mit: inconștientul nu există
Realitate: mulți oameni sunt sceptici când vine vorba de a admite existența efectivă a unui lucru atât de straniu precum inconștientul. Desigur, nu este ceva palpabil la modul fizic, însă dovezile clinice referitoare la el sunt numeroase și greu de contestat. Freud însuși descoperise inconștientul în vremea când utiliza hipnoza ca modalitate de tratament pentru pacienții săi.
El a descoperit că putea introduce un gând în mintea pacientului său, când acesta se afla în stare de hipnoză, iar ulterior pacientul executa acel gând după ce ieșea din starea de hipnoza neaducându-și aminte că de fapt Freud îi ceruse să efectueze acțiunea în realitate. Pacientul crea o explicație și era convins de validitatea sa. Așadar, Freud a ajuns la concluzia că trebuie să existe o parte a minții pacientului unde gândul pe care el îl introdusese rămăsese inaccesibil sau inconștient.
Articol scris de: Ionuț Botez
Sursa: blogs.psychcentral.com
Lasă un răspuns